Interviu cu poeta Renata Verejanu

 

UN MARE POET ŞI ATÂT DE CUMINTE…

(Victor Rusu, reporter AMP-International, în dialog cu poeta Renata Verejanu)

Partea I: Ofranda omeniei

Reporter: Distinsă doamnă Renata Verejanu, iată că a trecut o lună de zile de la Spectacolul ce a încununat prima ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie ce vă poartă numele. Care au fost emoţiile ce v-au dominat această perioadă?

Renata Verejanu: De la recunoaşterea unei poezii adevărate care va trece mai departe prin ani, până la afirmarea unui vers de-al meu: În propria ta glorie să nu te laşi să arzi… Şi totuşi, mirarea înălţată în ”crucea prinsă între buze” a stors din mine un strigăt plăcut: “Poezia a învins!” Un frumos succes insistă că vom avea o frumoasă tradiţie. După lansarea la 1 martie 2014 a Festivalului Internaţional de Poezie ne-a inundat plaiul o puzderie de festivaluri… Unele destul de utile. Un festival de poezie de nivel internaţional, al unei poete – e unicul, și deci, responsabilitate enormă. După prima ediţie a Festivalului m-am retras în lumea mea, pentru o clipă de meditaţie. Or, chiar pornind de la etapele locale, zonale ale acestui Festival am ştiut că nu voi mai permite ca Poezia adevărată să fie ţinută în anticamera procesului literar, deoarece descoperisem cât de mult e căutată această poezie şi cât de actuală este. Şi mă durea sufletul când aflam că în multe biblioteci ale unui sau altui raion nu se găseşte nici o carte de a mea. Şi…înclin să cred, că anume Festivalul de Poezie mă va face să-mi editez cărţile mai insistent, într-un tiraj mai mare, şi sunt bucuroasă că anume festivalul e o motivaţie prin care cititorul descoperă o poezie “prea actuală”, precum susţinea cineva, deşi a fost scrisă în alt secol, în alt mileniu… (Cea scrisă în mileniul III așteaptă să fie editată). Încă din 1989, de la apariţia Ofrandei omeniei (frumoasa antologie cu un destin aparte) sunt conştientă de valoarea operei adunate, şi prima ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie mi-a confirmat încrederea.

Reporter: În aceste timpuri dificile, cum aţi izbutit să reuniţi un juriu internaţional atât de impresionant, de pe diferite meridiane, de la Cernăuți până în Chile? R.V. Un proiect unic, cu o concepţie originală, nu putea să nu adune lume deosebită: atât mari personalităţi în calitatea de membri ai Juriului Internaţional, cât şi participanţi talentaţi de pe un spaţiu geografic destul de extins, şi încă: multă lume pur şi simplu talentată.

Reporter: După festival aţi fost invitată la mai multe emisiuni TV, în una mi s-a părut că nu ați fost înţeleasă corect când a fost vorba despre cititor.

R.V. Nu am încercat să intervin conştient, lăsând să se discute şi ideea de cititor. Deoarece s-a vorbit şi cu altă ocazie că Festivalul Internaţional de Poezie promovează un poet…

Reporter: …un mare poet…

R.V. … care a fost marginalizat decenii de sistem şi slugile acelui sistem, şi din acest motiv nu a fost cunoscut pe cât ar fi…

Reporter: … cunoscut? sau recunoscut la justa lui valoare… R.V. …Se promovează cărţile care au fost reţinute decenii de acel sistem şi nu au avut posibilitatea să ajungă la timp la cititorul său… Se promovează poezia care a fost cu un pas înaintea acelui timp, vorba criticului Ion Ciocanu, poezia care a provocat acel sistem, din care motiv a şi fost reţinută şi nu a putut ajunge la cititor atunci, când a fost scrisă, ci iată, că abia peste 30-40 de ani ajunge, graţie acestui festival…

Reporter: Cunosc că doar în ultimii cinci ani ați editat peste 30 de titluri de carte de poezie, eseuri, opinii, pledoarii, maxime şi cugetări, cronici, interviuri… în română, rusă, engleză…

R.V. Păcat că aceste cărţi au un tiraj mic, deoarece au fost editate pe cont propriu… Şi poate că acest Festival mă va impune să fac tot posibilul şi să măresc tirajul, cel puţin a câtorva cărţi, şi, să fac imposibilul, doar ca cititorii mei, care, am descoperit că sunt mulţi, să poată găsi o carte de Renata Verejanu.

Reporter: Aceste bucurii pe care le-a adus Poezia Renatei Verejanu în zeci şi sute de suflete, în zeci şi zeci de familii, licee, biblioteci… nu ţi-au luat şi o mare parte din propria energie?

R.V. Mi-au sporit energia creatoare, bucuriile, încrederea… deoarece am descoperit încă o dată că poezia, cărţile mele sunt citite şi acasă, în Moldova, dar şi în diferite oraşe şi judeţe ale României, dar şi în Italia, Ucraina, Macedonia, Azerbaidjan, Federaţia Rusă, Germania… Chiar şi în Canada, Chile, SUA şi Australia…

Reporter: S-ar părea că beneficiar al acestui festival e poeta Renata Verejanu. Aflându-mă în frumoasa sală a Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, unde s-a desfăşurat Spectacolul de Decernare a Premiilor, am constatat că nu e tocmai aşa. Ce ne spune protagonista, personal? 

R.V. Fără îndoială că beneficiarul numărul unu al acestui proiect cultural internaţional e Poezia. Măria Sa, Poezia. Apoi Limba Română şi Moldova, spaţiul în care se desfăşoară un festival de succes. Apoi fiecare participant, familia, rudele, comunitatea sa… Poetul Renata Verejanu e beneficiarul în măsura în care m-am implicat şi am muncit: am mers pe cont propriu la etapele locale, raionale, municipale… unde eram invitată de organizatori. Anume acolo, la aceste etape, au și fost produse acele frumoase sărbători ale culturii, poeziei, ale frumosului de care duceau lipsă localităţile noastre… Oamenii, şi mai ales generaţia tânără, au aflat, au descoperit adevărata putere a Poeziei. Şi au priceput, de ce nici o putere politică nu prea îi “iubeşte” pe poeţii adevăraţi. Spectacolul de Gală şi Decernarea Premiilor poate fi acceptat ca un postscriptum al unui şir de sărbători, provocate, bineînţeles, de Festivalul Internaţional de Poezie. Cuvântul festival a căpătat şi în Moldova, ca şi în Europa, în lume, o încărcătură foarte pozitiv Lansarea Festivalului Internațional de Poezie a fost de bun augur, provocând din martie până în prezent crearea unui număr mare de festivaluri în ţară…

Reporter: Stimată Doamnă, cine s-a făcut totuşi mai vizibil prin acest proiect: Renata Verejanu, poetul ce dispune de “o atât de bogată resursă de imagini personale” sau Renata Verejanu liderul Societăţii Civile?

R.V. Acum pot să constat şi să recunosc sincer că experienţa de UN SFERT de VEAC de muncă în Societatea Civilă, iată că mi se întoarce, mă “remunerează” în sfârșit, într-o formă foarte originală: toate relaţiile, legăturile, colaborările, prieteniile legate în acea activitate de voluntariat au fost de mare folos la realizarea acestui proiect atât de original şi multidimensional, cu etapele sale locale, raionale, municipale, naţionale şi în final – etapa internaţională… Toată reţeaua on-line de prieteni a fost atentă la ce se întâmplă şi foarte bucuroasă de încununarea cu succes a proiectului.

Reporter: Din câte cunosc, multă lume a recunoscut că a redescoperit poetul Renata Verejanu. Până acum cunoştea un poet, acum au descoperit un mare poet. Şi, cu atât mai mare a fost și mirarea lumii, cum de Dumitale, o femeie atât de puternică, un adevărat lider, pe parcursul a câtorva decenii ai lăsat Poetul… R.V. …în umbra liderului Societăţii Civile?

Reporter: Nu, nu în umbra liderului Societăţii Civile – aşa s-a dorit să se creadă. Mă întreb, cum de Dumitale, o personalitate atât de puternică, cu discursuri de pe scena Marii Adunări Naţionale, de pe baricadele democraţiei, din echipa de şoc a renaşterii naţionale, fondatoarea Cenaclului “Grai Matern” (1988) …cunoscută şi la Consiliul Europei (Strasbourg), şi la UNESCO (Paris)… ai permis să fie marginalizat poetul Renata Verejanu?… Şi să nu-şi ocupe la timp, în ierarhia scriitoricească, locul pe care-l merita… Şi ce să însemne cuvintele acad.Mihai Cimpoi, că la lansarea festivalului “au fost şi unele strâmbături de nas”? (Poate deschizi parantezele)…

R.V. Aparenţele înşeală. Poetul Renata Verejanu nu s-a lăsat intimidată de invidia cuiva, nici vorbă, de sistem – nici atâta. Dovadă e că poetul a creat toţi aceşti ani şi că are de unde să editeze acum câte 5-10 cărţi pe an, că e protagonista primului festival internaţional de poezie al unei poete (marginalizate) în Republica Moldova, că sărbătoarea poeziei a avut un succes incontestabil. Dacă e vorba de recunoştinţa pe care o merită oricare creator de valori, cine ştie… poate că aşteptam să vină timpul. E ştiut, doar timpul le aşează pe toate la locul lor.

Reporter: Şi totuşi, poate că anume acum e timpul să dezvăluiți nişte nume, sau cel puţin numele celui care pe parcursul mai multor decenii a “muncit aprig” ca să distrugă destinul poetei Renata Verejanu. E timpul, deoarece acest clan de turnători bine cimentat încă de pe timpurile brejneviste, şi turnătorul „personal” care-şi imagina că te-a distrus demult, şi deja a raportat unde trebuia, aflând de succesul Festivalului Internaţional de Poezie – Renata Verejanu poate avea un comportament imprevizibil. Căci, orgoliul rănit e mai periculos decât o fiară rănită…

R.V. Răspuns la toate întrebările care te frământă în legătură cu aceste “personaje”, dacă e să le zicem așa –îl vei găsi într-un roman, o primă variantă apărută zilele acestea.

Reporter: …Doamnă Renata Verejanu, am citit într-o răsuflare romanul Dumitale, mai concret, prima carte – Asasinul Ratat, din trilogia Geniul invizibil. Susţin că ai scris un bestseller. Ce te-a provocat să treci la proză?

RV. Totdeauna am scris şi proză, şi poezie. Am debutat chiar în presă cu poezii şi proză scurtă. După prima carte pe poezii (1979), am dus la editura de stat cinci manuscrise de poezii şi cinci de proză… Poeziile mi le-au ţinut un deceniu, şi totuşi au văzut lumina tiparului, pe când proza nu a avut norocul să fie editată. Un roman fantastic pentru adolescenţi stă şi acum la căpătâi, sper să-l editez în timpul apropiat. Referitor la romanul acesta, sunt idei care nu încap în haina unei poezii, cer o altă realizare, într-o lucrare mai amplă, fie în proză sau… cine știe, poate că voi turna şi un film…

Reporter: Frumos… Cu Doamne ajută… De pe baricadele renaşterii ai ales a te singulariza şi a te personaliza prin fapte concrete, originale, dar şi atitudine conştientă faţă de metafore inedite, în dorinţa de-a ajunge perfecţiunea şi de a o disemina în gândirea şi mai ales în comportamentul uman… RV. …Anume pentru dorinţa de-a atinge perfecţiunea şi sunt pedepsiţi creatorii de valori. Iată şi răspunsul la întrebarea Dumitale atât de frumos curioasă. Eu am fost de una singură pe câmpul de luptă mai toată viaţa… dar nu pentru că aş fi dorit să fiu singură. Ci pentru că foarte puţini au avut curajul să se avânte… Şi încă ceva: sunt bucuroasă că nu am recurs la avocat niciodată în viaţă – propriile fapte m-au apărat.

Reporter: Doamnă Renata Verejanu, îngăduie-mi să citez autograful acad. Mihai Cimpoi din „Dicţionarul Enciclopedic. Mihai Eminescu”: „poetei Renata Verejanu, înzestrată nu doar cu Talent, ci şi cu Caracter.” Deci, aveai pe câmpul de luptă doi însoţitori de nădejde: Talentul şi Caracterul. R.V. Trei parteneri: şi Responsabilitatea.

Reporter: Talentul, Caracterul şi Responsabilitatea… Descoperirea mea sunt versurile Dumitale devenite maxime, cugetări… Eşti unicul autor care a editat o carte în română şi una în engleză cu maxime şi cugetări culese din propriile versuri. Poezia Renatei Verejanu e plină de maxime… Filosoful a dominat și poezia lirică, și… R.V. Aceste versuri, aceste poezii – înclin să cred – au fost scrise cu ajutorul Puterii Divine.

Reporter: Ţin neapărat să citez… doar câteva, deşi cartea “În lumea Renatei Verejanu, Maxime şi Cugetări” am citit-o de zeci de ori: Clopotele bat în mine – semn că mult am să trăiesc.

Sau alte asemenea versuri:

Şi mă simt în toate-nvinsă – dar supusă nu pot fi,/ Sunt datoare co iubire clipei în care voi muri.

Sau: Gerul taie din zâmbet o hrincă, din sinceritate/ Precum ar lua sufletului proba pentru calitate.

sau Izvoarele nu cântă în pieptul orişicui…. sau…

R.V. …Eu capul meu nu-l pun pe umerii oricui…

Îţi mulţumesc, dragă tinere… Ai citit atent poeziile mele.

Reporter: Eu îţi mulţumesc Dumitale pentru sutele de asemenea versuri…

Partea a II.

Poetul metaforei în flăcări – Renata Verejanu

Reporter. Doamnă Renata Verejanu, în anul care pleacă ai avut nişte realizări formidabile: apariţia la Iaşi a antologiei „Ofranda omeniei”, cu peste 400 de pagini, apoi editarea de către Biblioteca Metropolitană „B.P.Hasdeu” a biobibliografiei „Poetul metaforei în flăcări – Renata Verejanu”, şi prima ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie „Renata Verejanu” şi, cu prilejul zilei de naştere, simpozion-ul „poeta Renata Verejanu – personalitate de anvergură europeană”, şi…

R.V. Indubitabil, a fost un an foarte rodnic, creativ… Cu noi prieteni, cu noi colaborări, cu evenimente deosebite… Editarea biobibliografiei (cu un nume atât de frumos) prin Departamentul „Memoria Chişinăului” (un alt nume frumos), şi (să vedeţi coincidenţă) cartea a fost lansată la 31 martie 2014 (în ziua lui Nichita Stănescu), apoi în diferite localităţi pe parcursul anului, încununând cu o frumoasă izbândă una din etapele importante dincariera mea literară… după care nu se mai pune prin culise întrebarea afirmării sau neafirmării poetului. Se cerea o promovare a operei literare şi un răspuns imediat la întrebarea ce stă pe gura cititorului versat: ce mai are a zice scriitoarea Generaţiei Dintre Secole… Prima ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie… şi Simpozion-ul – înclin să cred, e un răspuns original…

Reporter: Aceste evenimente importante pentru viaţa cultural de la noi, şi nu doar, ţi-au adus în acest an și o mulţime de publicaţii în mass-media atât din republică, cât şi în cea de peste frontierele Moldovei, precum şi apariţia într-un șir de emisiuni TV. În filmul prezentat recent, cu ocazia zilei de naştere, de către televiziunea naţională Moldova 1, „Aniversări. Renata Verejanu”, acad. Mihai Cimpoi afirmă că Dumitale, fiind printre primii scriitori de pe linia întâi a renaşterii naţionale, te-ai încadrat cu Cenaclul „Grai Matern” şi ai contribuit la schimbarea de paradigmă, la schimbarea de mentalitate, ai contribuit la revenirea la normal în limbă, la restabilirea adevărului istoric… Domnia sa oferă un loc aparte poeziei Renatei Verejanu în literatura română…

R.V. …Am avut parte de o emisiune TV simpatică… Dar, constat acum, şi foarte curioasă… Realizatorii, folosind şi material altora din fondul televiziunii, din arhive, m-au surprins plăcut. Privind filmul, m-am văzut dintr-o parte: ce gândeam şi la ce visam acum un sfert de veac, cât eram de optimistă, câte vroiam să schimb, şi să se schimbe în stat, în mentalitatea oamenilor… Cât de curajoasă eram la Marea Adunare Naţională în 1991, când am luat cuvântul… Curios a fost să cunosc şi părerea câtorva colegi scriitori. Nici nu bănuiam cât de mult dânşii ţin la opera şi activitatea mea…

Reporter: …Posibil cunosc ei acea ambiţie frumoasă a Dumitale de a fi mereu o deschizătoare de drumuri … Se pare, poetul Renata Verejanu a avut noroc de omul Renata Verejanu, care nu a cunoscut frica nici în timpul totalitarismului, nici acum, nicicând, dorind…

R.V. …„Ca-n mine tinereţea o viaţă să tot cânte…”

Reporter: Scriitorul şi istoricul literar Iurie Colesnic susţine în film că pentru a schiţa un portret al poetei Renata Verejanu e necesar de o paletă foarte bogată de culori… Apreciată la apariţia primei cărţi de poeme (Până la dragoste, 1979), nu te-ai oprit la poezie, ci în calitate de publicist ai „ştiut să formulezi opinii, să formulezi principii… dar să formezi şi propriul caracter: un Om dârz, un Om care ştie ce vrea şi pentru care contează foarte mult Demnitatea”…- susţine Iurie Colesnic.

R.V. Uite, poţi trăi o viaţă şi să nu ştii cine îţi sunt prietenii adevăraţi… mai ales când e vorba de un coleg, cu care te vezi întâmplător o dată pe an, în stradă, te saluţi în treacăt, fiind mereu grăbiţi, fără să ştii omul cât de mult te preţuieşte…

Reporter: De câte ori am prilejul, sincer recunosc, şi eu vorbesc cu mândrie îndrăgostiţilor de poezie, colegilor de facultate despre un Poet care nu e în manuale, dar a avut "marele noroc" să se nască chiar în gura unui balaur monstruos cu numele de totalitarism, să se lupte cu acel balaur pentru a nu se lăsa înghiţită de el, şi, în biruinţele de zi de zi, poetul Renata Verejanu a vrut și a putut să creeze o poezie filosofică, modernă, bogată în metafore inedite şi nespus de originale… De unde găseşte poetul Renata Verejanu aceste metafore? R.V. … Poate că de la cele şapte dealuri de granit, acoperite cu o pădure de salcâmi, sus pe care e aşezat satul de baştină, le-am deprins pe toate: şi curajul, şi dragostea de frumos, și dragostea de muncă. La o privire mai profundă exegeţii pot descoperi poeme pline cu metafore precum în primăvară e încărcată cu struguri albi pădurea aşternută de la sat până la Nistru, sau… cum sunt încărcaţi de floare copacii de vişini care au încins livada părintească… Simt că dragostea de baştină mi-a fost şi rămâne a fi unul dintre îngerii care mi-au ocrotit darul dat de Dumnezeu şi m-au deprins să-mi apăr acest har, indiferent de cine vine sau pleacă de la putere... Reporter. …”Deşi anii trec, Renata Verejanu rămâne acelaşi vulcan de energie creatoare… ghidată de dragostea de frumos, dragostea faţă de om”, - susţine colegul Dumitale, dl Iurie Colesnic.

R.V. Această dragoste şi mă ţine puternică… În această filmare am citit poeme foarte dure, scrise prin anii 1970-1980… Şi privind filmul, am fost surprinsă să văd cât de actuale sunt aceste poezii… Şi totuşi, constat un lucru straniu: în acei ani era o stimă colectivă faţă de oamenii de cultură şi nu era deloc uşor să ponegreşti o personalitate… Pe când după 1989, în acest haos al perioadei de tranziţie, să distrugi un destin - pe unii nu-i costă nimic… Cine poate crede că moartea venea de bună voie la cei mai curajoşi poeţi români basarabeni… Cine crede că aceste accidente sunt întâmplătoare… Un Dumitru Matcovschi, Ion Vatamanu, Gheorghe Malarciuc, Lidia Istrati, Grigore Vieru, Leonida Lari, Alexei Rău, Constantin Tănase… dacă să enumerăm doar scriitorii. Prea multe jertfe aduse pe altarul aşa zisei perioade de tranziţie… Constat cu mare tristeţe, deşi se pare să suntem în democraţie, unele structuri ale statului nu s-au schimbat deloc, şi, ca şi pe timp de tristă pomină, nu suportă scriitorii mai curajoşi…

Reporter: … sau mai talentaţi… deoarece nu au putut să le fure talentul, şi deci, nemurirea… Ci vreau să revenim la film. R.V. În acest film sunt imagini fantastice de la o Serată de creaţie…

Reporter: Ţin să citez: „Energia debordantă cu care a înzestrato Dumnezeu, dar şi un curaj ieşit din comun, au aduso pe Renata Verejanu pe drumuri necunoscute de alţii. Atunci când era sărăcie totală şi un popor mic era furat de hoţi mari şi băgat într-o depresie comună, Renata Verejanu invită la serata de creaţie mari personalităţi…” Aceasta nu e o laudă, ci o constatare documentată a realizatorilor acestui film… R.V. … era decembrie 1993… Banii fuseseră schimbaţi 1 la 1000. Tot ce costa o unitatea, a doua zi costa o mie de unităţi. Dar şi după aceasta preţurile s-au mai scumpit de zece mii de ori. Eu nu-mi imaginez, cum noi, basarabenii, am rezistat acestui genocid… În acest timp sălile de spectacole, teatrele erau pustii… Se închideau fabricile, grădiniţele care mai apoi au fost privatizate la un preţ de nimica de foştii nomenclaturişti. Nu se editau cărţi, reviste, ziare… Lumea nu avea unde să lucreze. O mare parte a populaţiei nu primea salariu, pensiile nu se plăteau cu anii… Însăşi Moldova, ca o cerşetoare cu mâna întinsă, stătea undeva la marginea istoriei… În schimb înflorea criminalitatea…

Reporter: …am aflat din presă că au fost câteva atentate la securitatea familiei şi a vieţii Renatei Verejanu… R.V. …Mi-am zis în acele clipe de mare tristeţe naţională că trebuie să fac ceva – şi am invitat lumea la o întâlnire cu poeta Renata Verejanu, şi nu undeva, ci la Sala cu orgă, care m-a costat o avere… Am fost surprinsă nu de faptul că cea mai de prestigiu Sală era plină, ci m-am bucurat că au venit alături de mine, fără careva publicitate, „neinvitaţi”, precum au zis, mari personalităţi ale neamului: compozitorul Eugen Doga, acad. Dumitru Matcovschi, acad. Mihai Cimpoi, acad. Anatol Ciobanu, actriţa Ninela Caranfil, compozitoarea Daria Radu, scriitoarea Irina Stavschi, artistul plastic Glebus Sainciuc, dna Iulia Costin (soţia primarului de Chişinău, Nicolae Costin, care a murit foarte suspect), ambasadori, actori, reprezentanţi mass-media, profesori, colindători… A fost un eveniment de excepţie în viaţa culturală a capitalei… Am încercat să ridic dispoziţia societăţii, şi cred, mi-a reuşit, dacă, peste 20 de ani, lumea priveşte cu emoţii senine cum eu dansez cu marele om de cultură, rectorul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, director la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” - Veniamin Apostol, decedat şi el destul de tânăr… Dansam pe scena Sălii cu Orgă, unde nimeni nu a dansat niciodată… (era strict interzis: să nu se deranjeze orga!)… Şi cel mai frumos vals îl cânta la pian însăşi marele compozitor Eugen Doga… Care sărăcie? Am fost dintotdeauna şi suntem un neam foarte bogat… din care motiv și suntem furați…

Reporter: Din personalităţile pe care le-ai amintit, sunt nişte filmări aparte cu poeta Irina Stavschi, una din prietenele adevărate ale Dumitale, deşi era cu 30 de ani mai în vârstă…

R.V. Doamna Irina Stavschi (poet, publicist, artist plastic) a refuzat să devină membru PCUS, în timpul când asta însemna să pui cruce pe toată cariera ta. Dar Irina Stavschi a fost o primă şi mare dragoste a lui Eugeniu Coşeriu. Îmi vorbea deseori despre Coşeriu, pe care eu nu mi-l închipuiam în felul în care îmi povestea dna Stavschi. Până, aflându-mă în ospeţie la ea, în clipa când marele savant a venit la dânsa, acasă, în cele două odăiţe mici… Deşi nu mai era domniţa ceea foarte tânără cu care învăţase până la război, se vedeţi ce cuvinte găsise Coşeriu pentru distinsa doamnă… Straniu, că îndată după acea vizită la Chişinău a savantului din Germania, după Congresul al V-lea al Filologilor Români (IașiChișinău, 1994), la care participase Coşeriu, poeta Irina Stavschi a decedat, la fel, foarte suspect… Iată, deja 20 de ani ne admiră din ceruri… A plecat în nemurire și Coșeriu…

Reporter: Renata Verejanu - poetul Generaţiei Dintre Secole. Ai şi o carte, se cheamă Generaţia Dintre Secole. Ce subînţelege prin această sintagmă însăşi poeta?

R.V. ...Generaţia de pe baricadele renașterii, generaţia care a ars ca o torţă pentru binele ţării, pentru neam, pentru ca semenii să nu- şi piardă demnitatea în acest timp groaznic al perioadei de tranziţie… Oamenii de cultură foarte activi și la sfârşitul secolului XX, foarte activi şi în primele decenii ale secolului XXI… E acea generaţie de aur, care a avut o misiune specială. Va veni timpul când se va vorbi mult despre această Generaţie.

Reporter: Recent, citind mai atent Antologia de Poezie şi Eseu a Festivalului Internaţional de Poezie, am descoperit în eseul Veronicăi Popa o profundă cunoaştere a poeziei dumitale. Dar şi un gând care se ţinea şi de mine… Autoarea articolului vă aseamănă cu Regina Tomiris, vestită prin frumuseţea ei morală, curajul şi credinţa nestrămutată în ideea de libertate.

R.V. Strămoşii ne-au fost un sprijin permanent… Dar mai e acel sprijin real pe care ţi-l oferă Demnitatea de om, înţelepciunea primită chiar de la sânul mamei, absorbită în sânge de la acele coline, acele câmpii ale pământului unde te-ai născut, care ţi-au dăruit dragostea şi te-au ajutat să înţelegi că darul dat de Puterea Divină e însăşi voinţa ta, e dorinţa omului de a se crea pe sine însuşi. Or, atâţia filosofi ne-au adus dovada că Dumnezeu ne-a dat pe toţi la fel, simpli indivizi… Şi doar cei, care au voinţă şi curajul de a se crea pe sine – anume acei şi ajung ă fi cetăţenii de folos unei comunităţii, unei societăţii. Anume cei care au caracter să se formeze zi de zi ca personalităţi – sunt o mare avuţie a neamului său, acel patrimoniu cultural fără de preţ, adunat cu secolele… Dacă e să ne dăm meditaţiei un pic…

Reporter: Aceasta a dorit să spună şi dl Tudor Palladi, poet şi critic literar, susţinând că ai fost aleasă încă de la început, atunci când teai născut în câmp, pe o brazdă… aleasă de Ofranda omeniei, aleasă de Acest timp al iubirii, Stema destinului, Metafora nemuririi… aleasă de toate cărţile care-ţi poartă numele… Şi având nu doar har, ci şi voinţă, ai tras brazdă adâncă în literatura noastră.

R.V. Acest film mi-a răscolit sufletul până la mari adâncimi… ”Să fii aleasă”, poate zice un mare Domn…

Reporter: Distinsă Doamnă, pentru ai susţine pe cei care caută nu doar o poezie a Renatei Verejanu, nu doar o carte, aşa, de curiozitate, ci vor să vă cunoască opera… nu credeţi că e timpul să începeţi a edita opere alese… Or, cititorii veritabili, dar şi exegeţii, ar trebui să aibă la îndemână o parte mai însemnată a creaţiei scriitoarei Renata Verejanu. Posibil că cineva nu are pledoariile Renatei Verejanu, alţii poate nu cunosc că scrieţi proză… Înţeleg, e o faptă eroică azi, pe cont propriu, singură să editezi opere alese, dar, din câte cunosc, se cer reeditate toate cărţile Renatei Verejanu, deoarece s-au epuizat…

R.V. Am avut această propunere, dar până la apariţia Biobibliografiei, nu am dispus de timp să pregătesc aceste opere, care, cred eu, e necesar să se constituie din volume consistente, cu cel puţin 400 de pagini fiecare, precum sunt antologiile mele Ofranda omeniei sau Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare… Acum, când Festivalul Internaţional de Poezie devine o tradiţie – aş dori să văd, într-o primă etapă editorială, cel puţin

câte un set de cărţi pe rafturile celor mai mari biblioteci: raionale, orășenești, universitare… pe unde trece Festivalul… Dar va fi necesar şi de o altă etapă… Am de acoperit un mare gol… Or, editarea operelor alese – se știe, e o muncă titanică… Deşi, uneori, în taină de mine însumi, meditez asupra concepţiei – câte volume, în câţi ani, cât timp din viaţa mea să ofer acestei munci etc.etc.etc. Deoarece eu vreau acum, ca nicicând, să scriu, să scriu, să scriu… Mă rog de sănătate, şi, cu Doamne ajută, vom realiza şi acest proiect literar/ editorial… Dar, cât de curând văd editată o Antologie deosebită, Poetul Dintre Milenii, cu poemele mele din secolul XX şi din secolul XXI, amestecate, fără nici un indiciu să pricepi care din aceste poezii şi când au fost scrise, aducând dovada că poemele scrise în alt secol sunt atât de actuale.

Reporter: Deoarece port cu mine cartea „În lumea Renatei Verejanu, Maxime şi cugetări”, vreau să-ţi mulţumesc, distinsă Doamnă, pentru că „În graiul dragilor părinţi/ vin anotimpurile-n ţară…” şi pentru că…

R.V. …Eu am ştiut să fac din viaţa mea o sărbătoare…

 

1 octombrie – 1 noiembrie 2014, Chişinău