Poeta Renata Verejanu

RENATA VEREJANU, UN STAGIU LITERAR DE JUMĂTATE DE SECOL

Acad. Mihai Cimpoi într-un eseu din Revista „Luceafărul”, Botoșani, se întreba „Cine e Renata Verejanu” și răspundea în prefața la volumul „Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare”. Noi vom încerca să răspundem prin eseul din recenta Monografie bibliografică:

Renata VEREJANU este poet, romancier, traducător, scenarist, regizor, editor, producător de festivaluri naționale și internaționale, activist civic, lider al mișcării naționale de renaștere de la Chișinău. Născută pe o brazdă de toamnă, în câmp, și adusă acasă într-o trăsură, sus, pe snopii de porumb, după cum mărturisesc băștinașii, acest alai prevestea nașterea unei personalități marcante. Școala Medie din satul natal Verejeni, Ocnița, o absolvă (1966) cu medalie de argint pentru merite la învățătură, făcând apoi, pe rând, o facultate la Chișinău, alta la Moscova și studii doctorale la București. La anul IV de studii la Facultatea de Inginerie Economică a Politehnicii de la Chișinău, este invitată să activeze la Ministerul de Finanțe (1969). În 1971 solicită Ministerului (după legile acelui timp) permisiunea de a face a doua facultate, în domeniul literaturii, însă este tratată cu refuz, motiv de a se transfera la Ministerul Ameliorărilor și Gospodăriei Apelor. În timpul renașterii naționale a activat în calitatea de redactor șef la Teatrul Etno-folcloric „Ion Creangă” din Chișinău,  cercetător științific la Muzeul de Literatură D.Cantemir al Uniunii Scriitorilor din Moldova etc.

Din 1988 activează în societatea civilă, fiind fondator și lider al mișcării social-culturale Cenaclul „Grai Matern”, cu care s-a aflat pe linia întâi a procesului de renaștere spirituală și democratizare, lunar desfășurând evenimente literar-cultural-educaționale unice, promovând evenimentele și personalitățile interzise la acel timp: prima sărbătorire a Zilei Unirii în Piața Marii Adunări Naționale (în URSS, 24 martie 1991), prima sărbătorire a Mariei Cibotari (1989, interzisă în URSS), Jubileul de 50 de ani a lui Dumitru Matcovschi (în timp ce poetul se afla pe patul suferinței), lansează filmul interzis a lui Vlad Ioviță și Gheorghe Malarciuc… Un impact extraordinar avu propria Serată de Creație de la Sala cu Orgă din Chișinău, care a reunit academicieni și mari personalități (Eugen Doga, Mihai Cimpoi, Dumitru Matcovschi, Anatol Ciobanu…) Apoi lansează o întreagă rețea de ONG-uri culturale și mass-media, fiind aleasă și realeasă președintele Agenției de Presă a Tinerilor Jurnaliști (1991), președintele Organizației Mondiale a Copiilor Talentați (1995-prezent) cu care a obținut statut participativ la Consiliul Europei (2001-2017), fiind invitată anual la diferite training-uri, reuniuni, conferințe internaţionale, simpozioane, congrese mondiale, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, (în calitate de poet şi expert, lider de ONG cu statut participativ), fiind și co-fondator a primelor cluburi ale Consiliului Europei (proiect al fiului Daniel); președintele Federației din Moldova a Asociațiilor, Centrelor și Cluburilor UNESCO (2000-prezent), fiind membru activ al Federației Mondiale și membru fondator al Federației Europene; președintele Academiei Europene a Societății Civile (2003-prezent), președinte al Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație (2018-prezent) și alte structuri moderne ale societății civile cu care a lansat peste 100 de proiecte cultural/educațional/sociale, literar/editoriale și mass-media, multe devenite o tradiție, fiind implementate an de an: Festivalului-Concurs Internațional al Talentelor Lumii „Micul Prinț” (regizor și producător 1993-prezent, competiție care a lansat peste 50 mii de tinere talente de pe toate continentele), trei ani desfășurând festivalul la București, sub patronajul Președinției, aducând dovada că România e țara copiilor talentați, contribuind astfel la integrarea statului român în UE; fondatorul și editorul Revistei „Micul Prinț” (1992-prezent) și al Ziarului „Copiii Europei” (1997-prezent), primele publicații de cultură română pentru copii și tineret din republică, primele publicații transfrontaliere; desfășoară la Chișinău Prima Conferință Europeană a Junilor Jurnaliști (Conferința JJ), Conferința Transfrontalieră a Tinerilor (Conferința TT), Summit-ul Tinerelor Talente; Forumul Oamenilor de Creație (FOC), Lecțiile deschise ale poetei Renata Verejanu „EU AM DREPTUL”, la Palatul Național,

 Marșul Voluntarilor pentru Pace în parteneriat cu Parlamentul republicii, Întâlniri de Elită, Asambleea în Deplasare a Tinerilor Europeni; Marșul Voluntarilor pentru Drepturile Omului în parteneriat cu Casa ONU de la Chișinău, Caravana Culturii Păcii, prima caravană din est spre vest, care porni de la Chișinău, și cu care trecu din țară în țară, din capitală în capitală, până la Consiliul Europei (Strasbourg) și UNESCO (Paris), unde membrii caravanei au fost primiți de înalte oficialități, și multe alte proiecte unice cu care a schimbat mentalități.

Debutul literar îl face pe când era elevă, în presa locală cu poezii și proză scurtă. În presa republicană debutează în 1969, ziarele Tinerimea Moldovei, Cultura, Învățământul public, Chișinăul de seară, Literatura și Arta, revistele Moldova, Femeia Moldovei, Columna fiind edițiile care au susținut publicarea poemelor scrise totalmente altfel decât era îmbâcsită presa de la Chișinău.

În primăvara lui 1974, poetul Liviu Damian, la acel timp vice-președinte al Uniunii Scriitorilor din RSSM, intrând în biroul Secției Poezie, se văzu nevoit să asculte un academician citindu-și discursul de pe 60 de pagini dactilografiate, după care Poetul întrebă: „Se preconizează admiterea cuiva în membri Academiei de Științe? Pe marginea activității cărei personalități e acest discurs?” Aflând că e pur si simplu discuția primului manuscris de poezii al unei absolvente de la Politehnică, Liviu Damian ceru manuscrisul, îl deschise demonstrativ, nimerind la poemul Balansuar, și, după ce îl citi în glas tare, zise șefului Secției de Poezie: „Dragul meu coleg, asemenea poezii nu trebuiau să fie ținute și murate aici atâțea ani. Dă-i drumul la editură, căci și acolo mai are de stat ani de zile”.  În vara lui 1974 trece cu succes concursul de creație, apoi și examenele la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova, unde va studia șase ani în care va vizita cele mai importante teatre, expoziții interzise, cercuri literare, își va face o bogată biblioteca de carte românească, timp în care poeziile i-au fost solicitate, traduse și editate de cele mai importante ediții unionale: Literaturnaia Gazeta (săptămânalul Uniunii Scriitorilor din URSS), SMENA, revista tineretului, Drujba Narodov, Sovetscaia Jenscina îi traduce poeziile în peste 20 cele mai răspândite limbi ale lumii, într-un tiraj de peste un milion de exemplare. Revista unională CLUB îi editează primul CD cu un tiraj de 50 mii exemplare, cu un recital al autoarei de poezii proprii. Editorial debutează cu volumul de poeme „Până la dragoste” (1979), manuscrisul cărei a fost prezentat ca lucrare de licență și, în primăvara lui 1980, susținut pe notă maximă. Tradusă în limba rusă și editată la editura Molodaia Gvardia (Garda Tânără), Moscova, 1982, într-un tiraj de 30 mii exemplare, cartea Do liubvi va obține Premiul Literar Unional „Maxim Gorki” (1983), un premiu de mare prestigiu. Invidia basarabeană  nu-i va ierta acest mare succes, reținându-i acasă, la Chișinău, cele cinci manuscrise de poezii, prezentate în 1980 la editura unică, a statului, unde aveai dreptul să editezi în limba maternă, și care vor vedea lumina tiparului abia peste 10 ani, în 1989, unite într-un singur volum Ofrandă omeniei. Tirajul întreg de 5000 exemplare, depozitat la librăria USM, dispăru întro noapte. O angajată a librăriei ascunsese doar 50, pe care în mare taină i le-a dat autoarei, cărți din care poeta a dăruit în 1991 și la București, și la Buzău (la întâlnirile pe care i le organizase Dan Anghelescu), apoi dărui câteva și poeților de la Brașov și Iași.  Marginalizată drastic, iar detractorii s-au grăbit să o toarne ca „pro română

Renata Verejanu este unul dintre primii poeți ai generației 70-iste care s-a bucurat de înalta apreciere a creației sale la Conferințe științifice de la AȘM (2012, 2017), Simpozioane la instituții universitare (2014, 2015, 2016, 2017, 2018), expoziții personale de carte: Expoziții-Eveniment „Poetul Dintre Milenii”, 2017, Expoziții-Eveniment „Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare”, 2022,  desfășurate de Biblioteca Națională a Moldovei în parteneriat cu Ministerul Culturii al Republicii Moldova; Expoziția „Renata Verejanu – Poetul Dintre Milenii” de la Parlamentul republicii, Anul „Renata Verejanu”, 2017, lansat de Centrul Academic Eminescu, Anul „Renata Verejanu” de la Bibliteca „Hristo Botev”, 2021, „Săptămâna Poeziei cu Renata Verejanu”, „Zilele Poeziei Moderne cu Renata Verejanu”, sute de lansări de carte. Zeci de cărți de poezii, interviuri, maxime și cugetări, romane au obținut premii la Saloane Internaționale de Carte de anvergură din republică și de peste frontierele ei. Un eveniment literar-cultural-educațional-social unic care are un impact extraordinar de benefic e Festivalul Internațional de Poezie „Renata Verejanu”, lansat în 2014 de Academia Europeană a Societății Civile, în parteneriat cu Institutul de Filologie al AȘM, Institutul Patrimoniului Cultural al AȘM, Compania Teleradio-Moldova, Primăria mun.Chișinău (Pretura Centru, Pretura Ciocana, Pretura Buiucani), Biblioteca mun.B.P.Hașdeu, Centrul Academic Internațional Eminescu, Biblioteca Transilvania, Secția de Cultură Ocnița, Casa-Muzeu „Constantin Stamati”, Liceul Teoretic Republican „Ion Creangă” și Biblioteca „Eugen Coșeriu” (Bălți), Biblioteca raională Drochia, Biblioteca raională Rezina, Biblioteca raională Căușeni, Biblioteca raională Cahul…Revista BOEM@, Galați…

În 2010 a primit înalta demnitate de stat Om Emerit al Republicii Moldova. Pentru susținerea acestei distincții stă argument și opera sa: peste 70 de titluri de carte de autor (volume de versuri, romane, interviuri, eseuri, pledoarii, opinii, cronici, maxime și cugetări, portrete, proză filosofică). În prima toamnă de pandemie editează câteva din cele 33 de volume din Colecția ”Generația Dintre Secole”, astfel preconizând să atingă cifra de 100 titluri de carte de autor. E coautor la alte peste 50 de cărți, Renata Verejanu fiind prezentă în enciclopedia Femei din Moldova (2000), în calendarele naționale a marilor personalități, în antologii a celor mai mari poeți români traduse în limba engleză și editate în România, SUA, Australia.

Criticul literar Ion Ciocanu (redactorul plachetei de debut), o considera pe poetă „cu un pas înaintea timpului său, a generației sale”. Cartea legendă, constituită din cinci manuscrise reținute zece ani și editate de editura unică (a statului) în volum antologic Ofranda omeniei, în 1989, cu grafie chirilică, e prima antologie a unui poet basarabean al secolului XX, care dă riposta unui regim odios, regimului totalitar, volum care peste decenii trece cu demnitate frontierele republicii, fiind editată în colecția Opera Omnia la ed.TipoMoldova, Iași. În prezent Ofrandă omeniei a ajuns la ediția a 6-a, fără ca în poeme să se redacteze o virgulă sau o silabă, volum care prin abundența de idei curajoase, prin originalitatea metaforelor a inspirat 60-tii, 70-tii, 80-tii și continuă să inspire generațiile mileniului trei de pe ambele maluri ale Prutului. „La apariţia Ofrandei omeniei am ştiut că sunt unul dintre poeţii adevărați ai generației dintre secole”, recunoscu mai târziu poeta, neaderând la nici o grupare. Pentru dorința de a fi liberă și independentă a plătit scump. În acei ani de apogeu ai totalitarismului, Renata Verejanu era poetul „generației de pe linia întâi a renaşterii spirituale”, cărei ia zis: „generația dintre secole”. Ofrandă omeniei, afirmă acad. Mihai Cimpoi, a fost și rămâne mai mult decât un volum, e ars poetica scriitoarei. În prefața la a doua antologie „Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare”, acad. Mihai Cimpoi constată: „Dincolo de catagrafierea ripostelor morale și a fiziologiilor sociale, de cardiograma timpului însuși – bolnav, vitreg, măcinător – adevărat timp bacovian ce înstrăinează ființa, o „ostenește”, o încarcă cu nervi, ceea ce conturează un portret de grup, dăm de un autoportret al poetei, surprinzând în registre diferite – de clipe frumoase „goetheene”, de inspirație lirică pură, de „mici bucurii”, de „convorbiri cu florile”, de „colind de la mama”, de „gestul timpului”, de „cântece de crizantemă”, de „sondele iubirii” ce storceau „ecou fierbinte”, de „mirare a inimii”. În alt pasaj istoricul literar zice: „Nota individuală puternică o dă un eticism ardent, programatic, de o înaltă tensiune, însemn al unei împăcări / neîmpăcări trăite la cote dramatice, în momente de sfâșiere lăuntrică, de durere și supărare. De aici spiritul justițiar al poetei, punerea în cumpănă valorică și morală a tot ce se întâmplă și a tot ce i se întâmplă. Umbra zeiței Themis e în fiecare rând, în fiecare mărturie, în fiecare trăire, în dialogul permanentizat cu Celălalt căruia i se adresează mesajul. „Cerul zilei” care lovește „cerul nopții” stârnește o reacție sufletească aparte. În lupta în care e angajată nu poate să accepte condiția de învinsă: „Și mă simt în toate învinsă, / dar supusă nu pot fi. / Sunt datoare c-o iubire / clipei în care voi muri.” E o emoționantă mărturisire aici, cu valoare de conduită morală”. În final exegetul afirmă: „Un alt merit deosebit al Renatei Verejanu este acela de a cultiva formula poeziei de inspirație socială și națională, în spiritul Leonidei Lari sau Anei Blandiana. Ea imnifică paternii spirituali (Ștefan cel Mare și Sfânt, Eminescu), adresează ode democrației și Europei (Tinerețea Europei adună hrană Păcii mondiale), elogiază dorul de Spania a lui Federico García Lorca, își plânge împreună cu neamul destinul: „Sufletul meu retras în cearcăne grele,/ Nesupus învățăturii lui Karl Marx, –/ Numără zilele – bârne pilite-n surcele/ Sărăcite-n culori, adevăr… sânge ars /Jalea unui popor, a unei lumi învinuite… /Jale, venind din dezordine, din apocalips, /Sfârtecă efemere uși zăvorâte… /O, cinstea și dorul meu neînvins…” (Noțiune de neam, 1980).

Opera poetică și activitatea Renatei Verejanu au fost apreciate de critici și istorici literari, oameni de cultură, scriitori din Moldova, România, Canada, Italia, Germania, Federația Rusă, Olanda, Danemarca, Ucraina, Chile, Bulgaria, Franța, Australia: acad. Mihai Cimpoi, acad. Ion Druță, acad. Eugen Doga, acad. Anatol Ciobanu, acad. Dumitru Matcovschi, acad.Vasile Tărâțeanu, E.S. Ion Brad, E.S. Nicolae Mareș, dr.hab.Ion Ciocanu, dr. hab. Aliona Grati, dr.hab. Mihai Dolgan, dr.Veronica Popa, dr.Gheorghe Bădărău, dr.Tatiana Butnaru, dr.Laura Tugarev, scriitorii: Vladimir Beșleagă, Ovidiu Bufnilă, Gheorghe Malarciuc, Leonida Lari, Anatol Codru, Alexandru Cozmescu, Liviu Damian, Ioan Barbu, Romeo Tarhon, Anatol Moraru, Victoria Milescu, Iurie Colesnic, Melania Cuc, Anatol Ciocanu, Victor Teleucă, Mihail Hazin, Lidia Grosu, Galina Codreanu, Victor Prohin, Ion Proca, Andrei Dumbrăveanu, Claudia Partole, Vasile Popovici, Nina Slutu-Soroceanu, Irina Stavschi, Alexandra Iunco, Tudor Colac, Vasile D. Ciubuc, Elena Șatohina, Teodor G. Calcan, Vera Crăciun, Victor Ladaniuc, Petre Rău, Alexei Rău, Lidia Kulilovschi, Nina Josu, Elena Dabija, Maria Chirilă, Mariana Ghermis, Alexandrina Vlas, Lidia Ungureanu, Corin V. Petraru, Elena Tamazlâcaru, Ana Amoșii, Tatiana Scurtu-Munteanu, Galina Matcovschi, Lidia Ursalovschi, Magda Hărăbor, Liuba Pamparău, Maria Filipoiu, Cătălina Rotaru, Alina Osipov, Oana Anca Preda, Constanța Abalasei Donosa, Ion Ifrim, Cristina Maria Firoiu, Laurențiu Bădicioiu, Tatiana Scripa, Petru Hasnaș, Angela Olărescu, Liliana Liciu, Ana Maria Gîbu, Victor Ciobanu, Veronica Simionica, Mirela Penu, Elena Zabulica, Iurii Grecov, Ion Cuzuioc, Galina Furdui, Daniela Maier, Mihaela Dendelegan, Anatol Cobencov, Valentin Protalin, Maria Tonu, Galina Erșova, Lionel Vinour, Mario Castro Navarrete, Alexandr Mihailov, Plamen Iordanov, Natalia Dardîkina, Vladimir Gusev, Tudor Palladi, Daniel Ioniță, Arcadie Suceveanu și mulți alții.

SCRIERI: Până la Dragoste, Chișinău, 1979, Virgula amendată,  Oameni dragi, Drum spre adevăr,  Fără erou însemnat, 1980, Ofrandă omeniei, 1989, din cinci cărţi reținute 10 ani; Colecţia „Ofranda omeniei”– din nouă cărţi în 3 volume: a Munci, a Iubi, a Trăi (2007); Vânzătorul vârstelor, Stema destinului, 2007, Dreptul de mamă,  Acest timp al iubirii, La o margine de ieri,  Renata Verejanu, 101 poeme, București, 2009; În lumea Renatei Verejanu, Maxime şi cugetări, 2010; În lumea Renatei Verejanu, Interviuri, 2010; Colindele iubirii,  2011, Opinii, despre un secol mizerabil şi politicienii săi; 2011, În lumea Renatei Verejanu, Societatea Civilă; 2011, Generaţia dintre secole (portrete); 2012, Pledoariile Renatei Verejanu; 2012, Chişinău-Bucureşti, Bucureşti-Chişinău, (poezii scrise în tren), 2012; Provocaţi-mă, să devin genială, 2012; Metafora nemuririi, 2012, Iubesc… 2013, Ofranda omeniei (opera omnia, Iași), 2013, Plâng flăcările-n mine, 2014, Iubirea pe toate le vede, 2017,  antologiile: Eu am ştiut să fac din viaţa mea o sărbătoare, 2012; volumul Poetul Dintre Milenii (600 pag.), 2016, Poetul nu poate fi omorât, Zadarnic încercați să mă certați cu morții, Înnobilarea acestei lumi, 2021, Al cincilea anotimp, femeia, 2022,  Evenimentele care m-au marcat, Eu port cu mine un secol de iubire, 2023, Al cincilea anotimp, femeia (Opera omnia, 800 pagini), 2023, Geniul invizibil (roman), 2016, 2017, 2022, 2023. Romane și poezii pentru copii: Soarele pătrat, Eu am dreptul, Cadoul florii;,  Până la dragoste, (cartea de debut, ediția a 2-a peste 50 ani), 2022, 2023,  Colecția „Generația Dintre Secole” 33 volume, OPERE ALESE în 12 volume.

Creația tradusă în alte limbi:  Do liubvi, Moscova,1982, На ненависть только себя не потрачю, Chișinău, 2012 ; In the world of Renata Verejanu, Interviews, Chișinău, 2012 ; In the world of Renata Verejanu,  Savings and Thinkings, 2012; The invisibil genius of the Basarabian literature: Poetry of Renata Verejanu, read again after years, 2012,  KUSS, în germană, 2017; All men who passed through my heart, în l.engleză, 2017; Saisons de mon âme, l.franceză, 2017; Evasione dalle pene, în italiană, 2017; Песня для одного расcтавания, 2017; Invisible genius of the modern lyric : Renata Verejanu's poetry read after years  /  2017, В час когда кто-то любит тебя, 2019, 2023, Отражение, 2022,

Scriitoarea Generației Dintre Secole se bucură de mai multe monografii și biobibliografii monografice:  Biobibliografia „Poetul metaforei în flăcări – Renata Verejanu” (editată de Biblioteca municipală B. P. Hașdeu, în colecția „Memoria Chișinăului), 2013, monografia„Geniul invizibil al poeziei moderne. Anul Renata Verejanu”, 2017, monografia „Poeta Renata Verejanu e mama mea” (2018, 2019), monografia „Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare”, 2022,  Albumul „Renata Verejanu”, Destin în imagini (2020), Regina Poeziei (Dedicații poetei Renata Verejanu) 2022, de cele zece volume de Antologii ale Festivalului Internațional de Poezie „Renata Verejanu” și alte reflecții critice.

Cei care cunosc bine opera Renatei Verejanu îi zic: Regina Poeziei, Ofranda omeniei, Omul Anului, Poetul Dintre Milenii, Ambasador al Culturii Păcii, Academecian al Academiei Europene a Societății Civile, protagonista Festivalului Internațional de Poezie „Renata Verejanu”

Om Emerit al Republicii Moldova.

Renata Verejanu e membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova din 1990, președinte al Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație din 2018.

Sursa: Monografia „Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare”, 2023

 

Balansoar

Cu-al meu strop de fericire şi cu stropul meu de chin

Port în glas de viscol, port şi cer senin,

Port în ochi şi cântec, şi suspin mai port –

Eu, cu stropul meu de viaţă şi cu stropul meu de mort.

Eu cu stropul meu de soare şi cu stropul meu de noapte

De voi fi cândva săracă – crede-voi că am de toate:

Şi duşmani – pe cât se poate, şi prieteni – poate unul…

Eu, cu-un strop de tinereţe Şi cu visul meu, nebunul…

Eu, cu stropul meu de dor şi cu stropul meu de ură

Alergam pe-un coridor – de la cer spre arătură,

De la inimă la grai, din tăcere până-n sânge…

Eu, cu gândul meu ce râde şi cu gândul meu ce râde.

                             1979

Interviu cu poeta Renata Verejanu

 

UN MARE POET ŞI ATÂT DE CUMINTE…

(Victor Rusu, reporter AMP-International, în dialog cu poeta Renata Verejanu)

Partea I: Ofranda omeniei

Reporter: Distinsă doamnă Renata Verejanu, iată că a trecut o lună de zile de la Spectacolul ce a încununat prima ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie ce vă poartă numele. Care au fost emoţiile ce v-au dominat această perioadă?

Renata Verejanu: De la recunoaşterea unei poezii adevărate care va trece mai departe prin ani, până la afirmarea unui vers de-al meu: În propria ta glorie să nu te laşi să arzi… Şi totuşi, mirarea înălţată în ”crucea prinsă între buze” a stors din mine un strigăt plăcut: “Poezia a învins!” Un frumos succes insistă că vom avea o frumoasă tradiţie. După lansarea la 1 martie 2014 a Festivalului Internaţional de Poezie ne-a inundat plaiul o puzderie de festivaluri… Unele destul de utile. Un festival de poezie de nivel internaţional, al unei poete – e unicul, și deci, responsabilitate enormă. După prima ediţie a Festivalului m-am retras în lumea mea, pentru o clipă de meditaţie. Or, chiar pornind de la etapele locale, zonale ale acestui Festival am ştiut că nu voi mai permite ca Poezia adevărată să fie ţinută în anticamera procesului literar, deoarece descoperisem cât de mult e căutată această poezie şi cât de actuală este. Şi mă durea sufletul când aflam că în multe biblioteci ale unui sau altui raion nu se găseşte nici o carte de a mea. Şi…înclin să cred, că anume Festivalul de Poezie mă va face să-mi editez cărţile mai insistent, într-un tiraj mai mare, şi sunt bucuroasă că anume festivalul e o motivaţie prin care cititorul descoperă o poezie “prea actuală”, precum susţinea cineva, deşi a fost scrisă în alt secol, în alt mileniu… (Cea scrisă în mileniul III așteaptă să fie editată). Încă din 1989, de la apariţia Ofrandei omeniei (frumoasa antologie cu un destin aparte) sunt conştientă de valoarea operei adunate, şi prima ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie mi-a confirmat încrederea.

Reporter: În aceste timpuri dificile, cum aţi izbutit să reuniţi un juriu internaţional atât de impresionant, de pe diferite meridiane, de la Cernăuți până în Chile? R.V. Un proiect unic, cu o concepţie originală, nu putea să nu adune lume deosebită: atât mari personalităţi în calitatea de membri ai Juriului Internaţional, cât şi participanţi talentaţi de pe un spaţiu geografic destul de extins, şi încă: multă lume pur şi simplu talentată.

Reporter: După festival aţi fost invitată la mai multe emisiuni TV, în una mi s-a părut că nu ați fost înţeleasă corect când a fost vorba despre cititor.

R.V. Nu am încercat să intervin conştient, lăsând să se discute şi ideea de cititor. Deoarece s-a vorbit şi cu altă ocazie că Festivalul Internaţional de Poezie promovează un poet…

Reporter: …un mare poet…

R.V. … care a fost marginalizat decenii de sistem şi slugile acelui sistem, şi din acest motiv nu a fost cunoscut pe cât ar fi…

Reporter: … cunoscut? sau recunoscut la justa lui valoare… R.V. …Se promovează cărţile care au fost reţinute decenii de acel sistem şi nu au avut posibilitatea să ajungă la timp la cititorul său… Se promovează poezia care a fost cu un pas înaintea acelui timp, vorba criticului Ion Ciocanu, poezia care a provocat acel sistem, din care motiv a şi fost reţinută şi nu a putut ajunge la cititor atunci, când a fost scrisă, ci iată, că abia peste 30-40 de ani ajunge, graţie acestui festival…

Reporter: Cunosc că doar în ultimii cinci ani ați editat peste 30 de titluri de carte de poezie, eseuri, opinii, pledoarii, maxime şi cugetări, cronici, interviuri… în română, rusă, engleză…

R.V. Păcat că aceste cărţi au un tiraj mic, deoarece au fost editate pe cont propriu… Şi poate că acest Festival mă va impune să fac tot posibilul şi să măresc tirajul, cel puţin a câtorva cărţi, şi, să fac imposibilul, doar ca cititorii mei, care, am descoperit că sunt mulţi, să poată găsi o carte de Renata Verejanu.

Reporter: Aceste bucurii pe care le-a adus Poezia Renatei Verejanu în zeci şi sute de suflete, în zeci şi zeci de familii, licee, biblioteci… nu ţi-au luat şi o mare parte din propria energie?

R.V. Mi-au sporit energia creatoare, bucuriile, încrederea… deoarece am descoperit încă o dată că poezia, cărţile mele sunt citite şi acasă, în Moldova, dar şi în diferite oraşe şi judeţe ale României, dar şi în Italia, Ucraina, Macedonia, Azerbaidjan, Federaţia Rusă, Germania… Chiar şi în Canada, Chile, SUA şi Australia…

Reporter: S-ar părea că beneficiar al acestui festival e poeta Renata Verejanu. Aflându-mă în frumoasa sală a Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, unde s-a desfăşurat Spectacolul de Decernare a Premiilor, am constatat că nu e tocmai aşa. Ce ne spune protagonista, personal? 

R.V. Fără îndoială că beneficiarul numărul unu al acestui proiect cultural internaţional e Poezia. Măria Sa, Poezia. Apoi Limba Română şi Moldova, spaţiul în care se desfăşoară un festival de succes. Apoi fiecare participant, familia, rudele, comunitatea sa… Poetul Renata Verejanu e beneficiarul în măsura în care m-am implicat şi am muncit: am mers pe cont propriu la etapele locale, raionale, municipale… unde eram invitată de organizatori. Anume acolo, la aceste etape, au și fost produse acele frumoase sărbători ale culturii, poeziei, ale frumosului de care duceau lipsă localităţile noastre… Oamenii, şi mai ales generaţia tânără, au aflat, au descoperit adevărata putere a Poeziei. Şi au priceput, de ce nici o putere politică nu prea îi “iubeşte” pe poeţii adevăraţi. Spectacolul de Gală şi Decernarea Premiilor poate fi acceptat ca un postscriptum al unui şir de sărbători, provocate, bineînţeles, de Festivalul Internaţional de Poezie. Cuvântul festival a căpătat şi în Moldova, ca şi în Europa, în lume, o încărcătură foarte pozitiv Lansarea Festivalului Internațional de Poezie a fost de bun augur, provocând din martie până în prezent crearea unui număr mare de festivaluri în ţară…

Reporter: Stimată Doamnă, cine s-a făcut totuşi mai vizibil prin acest proiect: Renata Verejanu, poetul ce dispune de “o atât de bogată resursă de imagini personale” sau Renata Verejanu liderul Societăţii Civile?

R.V. Acum pot să constat şi să recunosc sincer că experienţa de UN SFERT de VEAC de muncă în Societatea Civilă, iată că mi se întoarce, mă “remunerează” în sfârșit, într-o formă foarte originală: toate relaţiile, legăturile, colaborările, prieteniile legate în acea activitate de voluntariat au fost de mare folos la realizarea acestui proiect atât de original şi multidimensional, cu etapele sale locale, raionale, municipale, naţionale şi în final – etapa internaţională… Toată reţeaua on-line de prieteni a fost atentă la ce se întâmplă şi foarte bucuroasă de încununarea cu succes a proiectului.

Reporter: Din câte cunosc, multă lume a recunoscut că a redescoperit poetul Renata Verejanu. Până acum cunoştea un poet, acum au descoperit un mare poet. Şi, cu atât mai mare a fost și mirarea lumii, cum de Dumitale, o femeie atât de puternică, un adevărat lider, pe parcursul a câtorva decenii ai lăsat Poetul… R.V. …în umbra liderului Societăţii Civile?

Reporter: Nu, nu în umbra liderului Societăţii Civile – aşa s-a dorit să se creadă. Mă întreb, cum de Dumitale, o personalitate atât de puternică, cu discursuri de pe scena Marii Adunări Naţionale, de pe baricadele democraţiei, din echipa de şoc a renaşterii naţionale, fondatoarea Cenaclului “Grai Matern” (1988) …cunoscută şi la Consiliul Europei (Strasbourg), şi la UNESCO (Paris)… ai permis să fie marginalizat poetul Renata Verejanu?… Şi să nu-şi ocupe la timp, în ierarhia scriitoricească, locul pe care-l merita… Şi ce să însemne cuvintele acad.Mihai Cimpoi, că la lansarea festivalului “au fost şi unele strâmbături de nas”? (Poate deschizi parantezele)…

R.V. Aparenţele înşeală. Poetul Renata Verejanu nu s-a lăsat intimidată de invidia cuiva, nici vorbă, de sistem – nici atâta. Dovadă e că poetul a creat toţi aceşti ani şi că are de unde să editeze acum câte 5-10 cărţi pe an, că e protagonista primului festival internaţional de poezie al unei poete (marginalizate) în Republica Moldova, că sărbătoarea poeziei a avut un succes incontestabil. Dacă e vorba de recunoştinţa pe care o merită oricare creator de valori, cine ştie… poate că aşteptam să vină timpul. E ştiut, doar timpul le aşează pe toate la locul lor.

Reporter: Şi totuşi, poate că anume acum e timpul să dezvăluiți nişte nume, sau cel puţin numele celui care pe parcursul mai multor decenii a “muncit aprig” ca să distrugă destinul poetei Renata Verejanu. E timpul, deoarece acest clan de turnători bine cimentat încă de pe timpurile brejneviste, şi turnătorul „personal” care-şi imagina că te-a distrus demult, şi deja a raportat unde trebuia, aflând de succesul Festivalului Internaţional de Poezie – Renata Verejanu poate avea un comportament imprevizibil. Căci, orgoliul rănit e mai periculos decât o fiară rănită…

R.V. Răspuns la toate întrebările care te frământă în legătură cu aceste “personaje”, dacă e să le zicem așa –îl vei găsi într-un roman, o primă variantă apărută zilele acestea.

Reporter: …Doamnă Renata Verejanu, am citit într-o răsuflare romanul Dumitale, mai concret, prima carte – Asasinul Ratat, din trilogia Geniul invizibil. Susţin că ai scris un bestseller. Ce te-a provocat să treci la proză?

RV. Totdeauna am scris şi proză, şi poezie. Am debutat chiar în presă cu poezii şi proză scurtă. După prima carte pe poezii (1979), am dus la editura de stat cinci manuscrise de poezii şi cinci de proză… Poeziile mi le-au ţinut un deceniu, şi totuşi au văzut lumina tiparului, pe când proza nu a avut norocul să fie editată. Un roman fantastic pentru adolescenţi stă şi acum la căpătâi, sper să-l editez în timpul apropiat. Referitor la romanul acesta, sunt idei care nu încap în haina unei poezii, cer o altă realizare, într-o lucrare mai amplă, fie în proză sau… cine știe, poate că voi turna şi un film…

Reporter: Frumos… Cu Doamne ajută… De pe baricadele renaşterii ai ales a te singulariza şi a te personaliza prin fapte concrete, originale, dar şi atitudine conştientă faţă de metafore inedite, în dorinţa de-a ajunge perfecţiunea şi de a o disemina în gândirea şi mai ales în comportamentul uman… RV. …Anume pentru dorinţa de-a atinge perfecţiunea şi sunt pedepsiţi creatorii de valori. Iată şi răspunsul la întrebarea Dumitale atât de frumos curioasă. Eu am fost de una singură pe câmpul de luptă mai toată viaţa… dar nu pentru că aş fi dorit să fiu singură. Ci pentru că foarte puţini au avut curajul să se avânte… Şi încă ceva: sunt bucuroasă că nu am recurs la avocat niciodată în viaţă – propriile fapte m-au apărat.

Reporter: Doamnă Renata Verejanu, îngăduie-mi să citez autograful acad. Mihai Cimpoi din „Dicţionarul Enciclopedic. Mihai Eminescu”: „poetei Renata Verejanu, înzestrată nu doar cu Talent, ci şi cu Caracter.” Deci, aveai pe câmpul de luptă doi însoţitori de nădejde: Talentul şi Caracterul. R.V. Trei parteneri: şi Responsabilitatea.

Reporter: Talentul, Caracterul şi Responsabilitatea… Descoperirea mea sunt versurile Dumitale devenite maxime, cugetări… Eşti unicul autor care a editat o carte în română şi una în engleză cu maxime şi cugetări culese din propriile versuri. Poezia Renatei Verejanu e plină de maxime… Filosoful a dominat și poezia lirică, și… R.V. Aceste versuri, aceste poezii – înclin să cred – au fost scrise cu ajutorul Puterii Divine.

Reporter: Ţin neapărat să citez… doar câteva, deşi cartea “În lumea Renatei Verejanu, Maxime şi Cugetări” am citit-o de zeci de ori: Clopotele bat în mine – semn că mult am să trăiesc.

Sau alte asemenea versuri:

Şi mă simt în toate-nvinsă – dar supusă nu pot fi,/ Sunt datoare co iubire clipei în care voi muri.

Sau: Gerul taie din zâmbet o hrincă, din sinceritate/ Precum ar lua sufletului proba pentru calitate.

sau Izvoarele nu cântă în pieptul orişicui…. sau…

R.V. …Eu capul meu nu-l pun pe umerii oricui…

Îţi mulţumesc, dragă tinere… Ai citit atent poeziile mele.

Reporter: Eu îţi mulţumesc Dumitale pentru sutele de asemenea versuri…

Partea a II.

Poetul metaforei în flăcări – Renata Verejanu

Reporter. Doamnă Renata Verejanu, în anul care pleacă ai avut nişte realizări formidabile: apariţia la Iaşi a antologiei „Ofranda omeniei”, cu peste 400 de pagini, apoi editarea de către Biblioteca Metropolitană „B.P.Hasdeu” a biobibliografiei „Poetul metaforei în flăcări – Renata Verejanu”, şi prima ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie „Renata Verejanu” şi, cu prilejul zilei de naştere, simpozion-ul „poeta Renata Verejanu – personalitate de anvergură europeană”, şi…

R.V. Indubitabil, a fost un an foarte rodnic, creativ… Cu noi prieteni, cu noi colaborări, cu evenimente deosebite… Editarea biobibliografiei (cu un nume atât de frumos) prin Departamentul „Memoria Chişinăului” (un alt nume frumos), şi (să vedeţi coincidenţă) cartea a fost lansată la 31 martie 2014 (în ziua lui Nichita Stănescu), apoi în diferite localităţi pe parcursul anului, încununând cu o frumoasă izbândă una din etapele importante dincariera mea literară… după care nu se mai pune prin culise întrebarea afirmării sau neafirmării poetului. Se cerea o promovare a operei literare şi un răspuns imediat la întrebarea ce stă pe gura cititorului versat: ce mai are a zice scriitoarea Generaţiei Dintre Secole… Prima ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie… şi Simpozion-ul – înclin să cred, e un răspuns original…

Reporter: Aceste evenimente importante pentru viaţa cultural de la noi, şi nu doar, ţi-au adus în acest an și o mulţime de publicaţii în mass-media atât din republică, cât şi în cea de peste frontierele Moldovei, precum şi apariţia într-un șir de emisiuni TV. În filmul prezentat recent, cu ocazia zilei de naştere, de către televiziunea naţională Moldova 1, „Aniversări. Renata Verejanu”, acad. Mihai Cimpoi afirmă că Dumitale, fiind printre primii scriitori de pe linia întâi a renaşterii naţionale, te-ai încadrat cu Cenaclul „Grai Matern” şi ai contribuit la schimbarea de paradigmă, la schimbarea de mentalitate, ai contribuit la revenirea la normal în limbă, la restabilirea adevărului istoric… Domnia sa oferă un loc aparte poeziei Renatei Verejanu în literatura română…

R.V. …Am avut parte de o emisiune TV simpatică… Dar, constat acum, şi foarte curioasă… Realizatorii, folosind şi material altora din fondul televiziunii, din arhive, m-au surprins plăcut. Privind filmul, m-am văzut dintr-o parte: ce gândeam şi la ce visam acum un sfert de veac, cât eram de optimistă, câte vroiam să schimb, şi să se schimbe în stat, în mentalitatea oamenilor… Cât de curajoasă eram la Marea Adunare Naţională în 1991, când am luat cuvântul… Curios a fost să cunosc şi părerea câtorva colegi scriitori. Nici nu bănuiam cât de mult dânşii ţin la opera şi activitatea mea…

Reporter: …Posibil cunosc ei acea ambiţie frumoasă a Dumitale de a fi mereu o deschizătoare de drumuri … Se pare, poetul Renata Verejanu a avut noroc de omul Renata Verejanu, care nu a cunoscut frica nici în timpul totalitarismului, nici acum, nicicând, dorind…

R.V. …„Ca-n mine tinereţea o viaţă să tot cânte…”

Reporter: Scriitorul şi istoricul literar Iurie Colesnic susţine în film că pentru a schiţa un portret al poetei Renata Verejanu e necesar de o paletă foarte bogată de culori… Apreciată la apariţia primei cărţi de poeme (Până la dragoste, 1979), nu te-ai oprit la poezie, ci în calitate de publicist ai „ştiut să formulezi opinii, să formulezi principii… dar să formezi şi propriul caracter: un Om dârz, un Om care ştie ce vrea şi pentru care contează foarte mult Demnitatea”…- susţine Iurie Colesnic.

R.V. Uite, poţi trăi o viaţă şi să nu ştii cine îţi sunt prietenii adevăraţi… mai ales când e vorba de un coleg, cu care te vezi întâmplător o dată pe an, în stradă, te saluţi în treacăt, fiind mereu grăbiţi, fără să ştii omul cât de mult te preţuieşte…

Reporter: De câte ori am prilejul, sincer recunosc, şi eu vorbesc cu mândrie îndrăgostiţilor de poezie, colegilor de facultate despre un Poet care nu e în manuale, dar a avut "marele noroc" să se nască chiar în gura unui balaur monstruos cu numele de totalitarism, să se lupte cu acel balaur pentru a nu se lăsa înghiţită de el, şi, în biruinţele de zi de zi, poetul Renata Verejanu a vrut și a putut să creeze o poezie filosofică, modernă, bogată în metafore inedite şi nespus de originale… De unde găseşte poetul Renata Verejanu aceste metafore? R.V. … Poate că de la cele şapte dealuri de granit, acoperite cu o pădure de salcâmi, sus pe care e aşezat satul de baştină, le-am deprins pe toate: şi curajul, şi dragostea de frumos, și dragostea de muncă. La o privire mai profundă exegeţii pot descoperi poeme pline cu metafore precum în primăvară e încărcată cu struguri albi pădurea aşternută de la sat până la Nistru, sau… cum sunt încărcaţi de floare copacii de vişini care au încins livada părintească… Simt că dragostea de baştină mi-a fost şi rămâne a fi unul dintre îngerii care mi-au ocrotit darul dat de Dumnezeu şi m-au deprins să-mi apăr acest har, indiferent de cine vine sau pleacă de la putere... Reporter. …”Deşi anii trec, Renata Verejanu rămâne acelaşi vulcan de energie creatoare… ghidată de dragostea de frumos, dragostea faţă de om”, - susţine colegul Dumitale, dl Iurie Colesnic.

R.V. Această dragoste şi mă ţine puternică… În această filmare am citit poeme foarte dure, scrise prin anii 1970-1980… Şi privind filmul, am fost surprinsă să văd cât de actuale sunt aceste poezii… Şi totuşi, constat un lucru straniu: în acei ani era o stimă colectivă faţă de oamenii de cultură şi nu era deloc uşor să ponegreşti o personalitate… Pe când după 1989, în acest haos al perioadei de tranziţie, să distrugi un destin - pe unii nu-i costă nimic… Cine poate crede că moartea venea de bună voie la cei mai curajoşi poeţi români basarabeni… Cine crede că aceste accidente sunt întâmplătoare… Un Dumitru Matcovschi, Ion Vatamanu, Gheorghe Malarciuc, Lidia Istrati, Grigore Vieru, Leonida Lari, Alexei Rău, Constantin Tănase… dacă să enumerăm doar scriitorii. Prea multe jertfe aduse pe altarul aşa zisei perioade de tranziţie… Constat cu mare tristeţe, deşi se pare să suntem în democraţie, unele structuri ale statului nu s-au schimbat deloc, şi, ca şi pe timp de tristă pomină, nu suportă scriitorii mai curajoşi…

Reporter: … sau mai talentaţi… deoarece nu au putut să le fure talentul, şi deci, nemurirea… Ci vreau să revenim la film. R.V. În acest film sunt imagini fantastice de la o Serată de creaţie…

Reporter: Ţin să citez: „Energia debordantă cu care a înzestrato Dumnezeu, dar şi un curaj ieşit din comun, au aduso pe Renata Verejanu pe drumuri necunoscute de alţii. Atunci când era sărăcie totală şi un popor mic era furat de hoţi mari şi băgat într-o depresie comună, Renata Verejanu invită la serata de creaţie mari personalităţi…” Aceasta nu e o laudă, ci o constatare documentată a realizatorilor acestui film… R.V. … era decembrie 1993… Banii fuseseră schimbaţi 1 la 1000. Tot ce costa o unitatea, a doua zi costa o mie de unităţi. Dar şi după aceasta preţurile s-au mai scumpit de zece mii de ori. Eu nu-mi imaginez, cum noi, basarabenii, am rezistat acestui genocid… În acest timp sălile de spectacole, teatrele erau pustii… Se închideau fabricile, grădiniţele care mai apoi au fost privatizate la un preţ de nimica de foştii nomenclaturişti. Nu se editau cărţi, reviste, ziare… Lumea nu avea unde să lucreze. O mare parte a populaţiei nu primea salariu, pensiile nu se plăteau cu anii… Însăşi Moldova, ca o cerşetoare cu mâna întinsă, stătea undeva la marginea istoriei… În schimb înflorea criminalitatea…

Reporter: …am aflat din presă că au fost câteva atentate la securitatea familiei şi a vieţii Renatei Verejanu… R.V. …Mi-am zis în acele clipe de mare tristeţe naţională că trebuie să fac ceva – şi am invitat lumea la o întâlnire cu poeta Renata Verejanu, şi nu undeva, ci la Sala cu orgă, care m-a costat o avere… Am fost surprinsă nu de faptul că cea mai de prestigiu Sală era plină, ci m-am bucurat că au venit alături de mine, fără careva publicitate, „neinvitaţi”, precum au zis, mari personalităţi ale neamului: compozitorul Eugen Doga, acad. Dumitru Matcovschi, acad. Mihai Cimpoi, acad. Anatol Ciobanu, actriţa Ninela Caranfil, compozitoarea Daria Radu, scriitoarea Irina Stavschi, artistul plastic Glebus Sainciuc, dna Iulia Costin (soţia primarului de Chişinău, Nicolae Costin, care a murit foarte suspect), ambasadori, actori, reprezentanţi mass-media, profesori, colindători… A fost un eveniment de excepţie în viaţa culturală a capitalei… Am încercat să ridic dispoziţia societăţii, şi cred, mi-a reuşit, dacă, peste 20 de ani, lumea priveşte cu emoţii senine cum eu dansez cu marele om de cultură, rectorul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, director la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” - Veniamin Apostol, decedat şi el destul de tânăr… Dansam pe scena Sălii cu Orgă, unde nimeni nu a dansat niciodată… (era strict interzis: să nu se deranjeze orga!)… Şi cel mai frumos vals îl cânta la pian însăşi marele compozitor Eugen Doga… Care sărăcie? Am fost dintotdeauna şi suntem un neam foarte bogat… din care motiv și suntem furați…

Reporter: Din personalităţile pe care le-ai amintit, sunt nişte filmări aparte cu poeta Irina Stavschi, una din prietenele adevărate ale Dumitale, deşi era cu 30 de ani mai în vârstă…

R.V. Doamna Irina Stavschi (poet, publicist, artist plastic) a refuzat să devină membru PCUS, în timpul când asta însemna să pui cruce pe toată cariera ta. Dar Irina Stavschi a fost o primă şi mare dragoste a lui Eugeniu Coşeriu. Îmi vorbea deseori despre Coşeriu, pe care eu nu mi-l închipuiam în felul în care îmi povestea dna Stavschi. Până, aflându-mă în ospeţie la ea, în clipa când marele savant a venit la dânsa, acasă, în cele două odăiţe mici… Deşi nu mai era domniţa ceea foarte tânără cu care învăţase până la război, se vedeţi ce cuvinte găsise Coşeriu pentru distinsa doamnă… Straniu, că îndată după acea vizită la Chişinău a savantului din Germania, după Congresul al V-lea al Filologilor Români (IașiChișinău, 1994), la care participase Coşeriu, poeta Irina Stavschi a decedat, la fel, foarte suspect… Iată, deja 20 de ani ne admiră din ceruri… A plecat în nemurire și Coșeriu…

Reporter: Renata Verejanu - poetul Generaţiei Dintre Secole. Ai şi o carte, se cheamă Generaţia Dintre Secole. Ce subînţelege prin această sintagmă însăşi poeta?

R.V. ...Generaţia de pe baricadele renașterii, generaţia care a ars ca o torţă pentru binele ţării, pentru neam, pentru ca semenii să nu- şi piardă demnitatea în acest timp groaznic al perioadei de tranziţie… Oamenii de cultură foarte activi și la sfârşitul secolului XX, foarte activi şi în primele decenii ale secolului XXI… E acea generaţie de aur, care a avut o misiune specială. Va veni timpul când se va vorbi mult despre această Generaţie.

Reporter: Recent, citind mai atent Antologia de Poezie şi Eseu a Festivalului Internaţional de Poezie, am descoperit în eseul Veronicăi Popa o profundă cunoaştere a poeziei dumitale. Dar şi un gând care se ţinea şi de mine… Autoarea articolului vă aseamănă cu Regina Tomiris, vestită prin frumuseţea ei morală, curajul şi credinţa nestrămutată în ideea de libertate.

R.V. Strămoşii ne-au fost un sprijin permanent… Dar mai e acel sprijin real pe care ţi-l oferă Demnitatea de om, înţelepciunea primită chiar de la sânul mamei, absorbită în sânge de la acele coline, acele câmpii ale pământului unde te-ai născut, care ţi-au dăruit dragostea şi te-au ajutat să înţelegi că darul dat de Puterea Divină e însăşi voinţa ta, e dorinţa omului de a se crea pe sine însuşi. Or, atâţia filosofi ne-au adus dovada că Dumnezeu ne-a dat pe toţi la fel, simpli indivizi… Şi doar cei, care au voinţă şi curajul de a se crea pe sine – anume acei şi ajung ă fi cetăţenii de folos unei comunităţii, unei societăţii. Anume cei care au caracter să se formeze zi de zi ca personalităţi – sunt o mare avuţie a neamului său, acel patrimoniu cultural fără de preţ, adunat cu secolele… Dacă e să ne dăm meditaţiei un pic…

Reporter: Aceasta a dorit să spună şi dl Tudor Palladi, poet şi critic literar, susţinând că ai fost aleasă încă de la început, atunci când teai născut în câmp, pe o brazdă… aleasă de Ofranda omeniei, aleasă de Acest timp al iubirii, Stema destinului, Metafora nemuririi… aleasă de toate cărţile care-ţi poartă numele… Şi având nu doar har, ci şi voinţă, ai tras brazdă adâncă în literatura noastră.

R.V. Acest film mi-a răscolit sufletul până la mari adâncimi… ”Să fii aleasă”, poate zice un mare Domn…

Reporter: Distinsă Doamnă, pentru ai susţine pe cei care caută nu doar o poezie a Renatei Verejanu, nu doar o carte, aşa, de curiozitate, ci vor să vă cunoască opera… nu credeţi că e timpul să începeţi a edita opere alese… Or, cititorii veritabili, dar şi exegeţii, ar trebui să aibă la îndemână o parte mai însemnată a creaţiei scriitoarei Renata Verejanu. Posibil că cineva nu are pledoariile Renatei Verejanu, alţii poate nu cunosc că scrieţi proză… Înţeleg, e o faptă eroică azi, pe cont propriu, singură să editezi opere alese, dar, din câte cunosc, se cer reeditate toate cărţile Renatei Verejanu, deoarece s-au epuizat…

R.V. Am avut această propunere, dar până la apariţia Biobibliografiei, nu am dispus de timp să pregătesc aceste opere, care, cred eu, e necesar să se constituie din volume consistente, cu cel puţin 400 de pagini fiecare, precum sunt antologiile mele Ofranda omeniei sau Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare… Acum, când Festivalul Internaţional de Poezie devine o tradiţie – aş dori să văd, într-o primă etapă editorială, cel puţin

câte un set de cărţi pe rafturile celor mai mari biblioteci: raionale, orășenești, universitare… pe unde trece Festivalul… Dar va fi necesar şi de o altă etapă… Am de acoperit un mare gol… Or, editarea operelor alese – se știe, e o muncă titanică… Deşi, uneori, în taină de mine însumi, meditez asupra concepţiei – câte volume, în câţi ani, cât timp din viaţa mea să ofer acestei munci etc.etc.etc. Deoarece eu vreau acum, ca nicicând, să scriu, să scriu, să scriu… Mă rog de sănătate, şi, cu Doamne ajută, vom realiza şi acest proiect literar/ editorial… Dar, cât de curând văd editată o Antologie deosebită, Poetul Dintre Milenii, cu poemele mele din secolul XX şi din secolul XXI, amestecate, fără nici un indiciu să pricepi care din aceste poezii şi când au fost scrise, aducând dovada că poemele scrise în alt secol sunt atât de actuale.

Reporter: Deoarece port cu mine cartea „În lumea Renatei Verejanu, Maxime şi cugetări”, vreau să-ţi mulţumesc, distinsă Doamnă, pentru că „În graiul dragilor părinţi/ vin anotimpurile-n ţară…” şi pentru că…

R.V. …Eu am ştiut să fac din viaţa mea o sărbătoare…

 

1 octombrie – 1 noiembrie 2014, Chişinău